"În științe, obiectul e real și metodele nu sunt decât mijloace potrivite obiectului de a ajunge mai cu ușurință la adevărul formulat de legi. În Estetică obiectul însuși este incert și metoda ar avea rostul să ne ajute să-l descoperim. Sunt două posibilități: se poate găsi o metodă de a determina capodopera (care este totuna cu stabilirea mijlloacelor de a produce capodopera) sau nu se poate găsi deloc.
Dacă s-ar gasi norma capodoperei, atunci s-ar întâmpla ceva înspăimântător, vrednic de laboratoarele vechilor alchimiști. S-ar produce o dezvoltare de apocalips, fiindcă arta însăși ar dispărea. Când am ști cum se face o poezie genială, toți am deveni mari poeți și arta s-ar preface în industrie.
Dacă norma nu se poate descoperi suntem în neputința de a determina obiectul însuși al Esteticii, cu alte cuvinte rămânem cu știința ruinată înainte de a fi ridicat-o. Într-un chip sau altul, Estetica este o știință care nu există. Nu înseamnă că preocupările estetice, care au un raport direct cu Arta, sunt superficiale. Orice observare a fenomenelor artistice în producerea lor și în efectul lor asupra conștiințelor este instructivă. Se poate alcătui un copr foarte util, empiric util, de observații psihologice, sociologice, tehnice etc. asupra Artelor, dar Estetica în înțelesul de studiu obiectiv al capodoperei nu va exista niciodată. Toate străduințele esteticienilor sunt inutile speculațiuni în jurul gloalei noțiuni de artă și orice estetică nu cuprinde mai mult decât întrebarea dacă putem sau nu găsi criteriul frumosului, urmată de răspunsul negativ sau de prezumțiuni insuficiente. Nu poți clasifica, nici studia ceeace nu ai definit.Dealtfel, cercatările acestea sunt reînvieri ale unor puncte de veche retorică și dacă ele sunt îndreptățite în cadrul unei arte a conducerii și explicării frumosului, ele nu au ce căuta la estetician."
George Călinescu - Pagini de estetică
