Radio Poema

duminică, 24 ianuarie 2016

Canarul-Prima încercare de însurătoare eşuată



   A trecut perioada obligatorie de copilărit şi micul canar a devenit adolescent...Cel puţin, aşa aflasem din sursele de pe net, consultate frecvent de către băiatul meu. Scria acolo că după un an , canarii sunt apţi de a se împerechea. În plus, am observat o oarecare schimbare în comportamentul lui , fiind mai agitat şi patrulând nervos prin colivie, de la un beţişor la altul. Eu pusesem asta pe seama toanelor adolescentine...
   În fine , am hotărăt să mergem la peţit să alegem viitoarea noră pentru zburătorul  nervos. Nu am cedat uşor ,să ştiţi...aveam experienţă în ce priveşte modul rapid în care interesul dispare odată cu îndeplinirea dorinţei şi nu mă vedeam crescând nişte pui gălăgiosi. Imediat cum mi-a fost smuls acceptul, domnişorul meu a fost echipat în doua minute, lucru de mirare, deoarece era prima dată când dovedea asemenea viteză de reacţie. Cum eu nu m-am mişcat la fel de repede, nu am avut decât să urmăresc de la balcon pasul uşor şi vioi în care se îndrepta spre magazinul de unde urma să aleagă consoarta canarului nostru, care nici nu bănuia ce mare bucurie îl aşteaptă.
  Dupa un sfert de oră apare îmbujorat, eu ziceam că din cauza emoţiei datorate posturii de ...năşic ,el susţinea că din cauza căldurii. Domnişoara avea o culoare galben-deschis. Am introdus-o în colivie şi aşteptam bucuroşi să vedem dacă se plac, însă în prezenţa noastră au păstrat o atitudine demnă şi distantă, aşa cum le stă bine unor păsări educate. Aşadar, ne-am refugiat în casă, colivia fiind pe balcon şi camuflați după perdea urmăream fiecare mişcare , cu mare atenţie. Fetiţa nu a părut impresionată de prezenţa canarului care începuse să ciripească cât putea el mai frumos şi îi dădea târcoale , dar se pare, fără rezultat. Mi-am lămurit copilul ce prezenta vagi semne de dezamăgire că e nevoie de puţin timp ca să se cunoască , să se placă, să înveţe să împartă totul etc. Deci, urma o perioada de acomodare, un fel de logodnă ...
   A doua zi m-a trezit dis de dimineaţă ciripitul voios al păsării, culmea! pe două voci! Tare m-am mirat constatând ce face iubirea din canar şi am dat fuga să-l văd cum evoluează pe astfel de note şi care e reacţia Julietei înaripate. Vă asigur că nu bănuiţi ce surpriză am avut! A doua voce era a domnişoarei , ba chiar suna mai puternic decat a băieţelului , care părea cam timorat din motive de neînţeles pentru mine. Am stat puţin pe balcon , încercând să dezleg misterul şi ce credeti că s-a întâmplat?  Văd pasărea achiziţionată cu o zi înainte că începe a se umfla în pene , îşi desface aripile şi se repede la atac, dându-i una cu ciocul în cap bietului mascul care se retrage într-un colt al coliviei, stingher şi ruşinat. Cum mă încerca o bănuială, m-am repezit să deschid calculatorul , având o neagră presimţire ce mi s-a şi adeverit când am citit că... femela NU CIRIPEŞTE! ...Deci ea era de fapt un... el. Şi era şi arţăgos , vroia el toată colivia , demonstrând astfel că este un spirit invaziv şi total lipsit de bună creştere . Am aşteptat trezirea băiatului ca să-i servesc surpriza pe post de mic-dejun. Momentul  a cam întârziat, cu tot  ciripitul strident al fetei-băiat ce ar fi trebuit să funcţioneze mai ceva ca un ceas deşteptător, dar până la urmă l-am înştiinţat, pe la ora 11, o oră rezonabilă de trezire pentru copii cuminţi şi aflaţi în plin proces de creştere...
  Revoltat de marea nedreptate cât şi de posibila dezamăgire suferită de canar, s--a echipat rapid şi a înhăţat impostorul ca să îl returneze, întrebându-mă dacă îl însoţesc, cu o voce sfioasă , care mi-a arătat că solicită ajutorul. Dar nu! I-am spus că am încredere în el , fiind convinsă că va rezolva situaţia în mod elegant.
  A plecat spre magazin , dar de data aceasta pasul nu mai era aşa de vioi ...

Va urma...

Adina V.

Un comentariu:

Damaschin James Robert Papa spunea...

La noi a fost oarecum identic. Avea o broscuţă şi ne-am gândit să nu sufere de singurătate aşa ca i-am adus un băieţel. În acvariu era război în doi, mă gândeam că ne-au moştenit. Câteva căutări pe net fac întotdeauna minuni. Mare ne-a fost mirarea când am aflat că fetiţa noastră era un el. Acum e prea târziu, ambii sunt deja parte integrantă din familie. Dacă le-am aduce soţii am putea avea prima noastră fermă dar noi încă nu suntem pregătiţi să devenim fermieri.