Blogurile mele

Ascultă Radio Poema

vineri, 29 ianuarie 2016

Canarul familiei (partea a treia )



   Mă uitam în urma prichindelului care se îndrepta spre magazin să schimbe pasărea ce se dovedise a fi necorespunzătoare pentru canarul nostru şi mă gândeam câtă responsabilitate implică să ai o biată vietate ruptă din mediul ei şi osândită la un trai într-un spaţiu închis, limitat de nişte gratii. Chiar dacă faci tot posibilul să îi oferi maxim de confort, parcă tot nu e în regulă...
  După o jumătate de oră apare my son cu a doua "posibilă" consoartă (spun posibilă deoarece până la proba contrarie nu pot afirma cu siguranţă nimic).
  O ''domnişoară'' de un galben pal , sfioasă şi rezervată . Zic: "Foarte bine, asta e educată, are cei şapte ani de acasă". Băiatul tresare şi-mi zice:  "Aşa bătrână e?? O duc înapoi!"  I-am explicat cum stă treaba cu cei şapte ani şi s-a liniştit.
  Am luat în mână  pasărea ca să îi fac intrarea în colivia ce o aştepta cu toate cele: seminţe de toate soiurile, batonaşe cu vitamine, oglinjoară să-şi admire coafura, piatra ponce să-şi facă pedichiura , leagăn elegant, demn de Înălţimea sa ...ce mai! Nu putea spune că nu i se ofereau condiţii demne rangului de prinţesă ce atentează la inima frumosului canar care o aştepta într-un colţ, nerăbdător.
    Domnişoara , cum a acces în ''palat'' s-a cocoţat pe un beţigaş ( jilţ) şi acolo a rămas . " N-a mişcat nici fulg , nici pană" zicea Poe  referindu-se la o altă pasăre , dar ce bine i se potrivea şi acesteia ... Căci nemişcata a rămas vreo oră , stând în acelaşi loc. Împinsă de curiozitate , m-am apropiat să văd ce o face atat de impasibilă la încercările masculului care dădea semne că îşi pierde interesul. Mă uit mai atenta şi realizez că stă într-un picior. Zic: "Toane de Dorobanţi" ...o vrea să arate că statutul ei este unul superior...sau o fi cunoscătoare a celebrei lovituri a cocorului (Karate Kid)  şi stă în espectativă, în caz că va fi atacată să apeleze la arma secretă din dotare, piciorul ascuns.
  Mai trece o oră , tot în aceeaşi poziţie. " Să fie barză , în miniatură?" mă întrebam... că nu puteam înţelege cum de nu schimba piciorul pe care stătea. Epuizând şi cea din urmă picatură de răbdare , introduc mâna în colivie şi o iau la examinat. Stupoare !! Don'şoara era şchioapă, aşadar din cauze impuse stătea atât de nemişcată !
  Am convocat consiliu de urgenţă pentru a fi dezbătută tema " Zburaătoarea şchioapă". Mie îmi era milă de ea şi aş fi vrut s-o păstrez , să nu o trimit înapoi , dar fiul meu mi-a replicat că el este neîncrezător în posibilităţile ei de a-şi creşte puii, având doar un picior, că va trebui să fie îngrijită şi el nu poate , că are şi altele de făcut , printre care lecţii de învăţat, teme de scris... de care îşi adusese aminte subit . Deci , supunând la vot , vot de la care am fost exclusă pe considerentul de implicare emoţională ce îmi afectează obiectivitatea , s-a hotărât în unanimitate (cum altfel? ) să fie returnată .
   Deci iar un drum către magazin ...unde deja devenise cunoscut în numai două zile.  Am privit cu milă pasărea şchioapă şi i-am dorit să găsească o familie care s-o accepte...

Va urma .

duminică, 24 ianuarie 2016

Canarul-Prima încercare de însurătoare eşuată



   A trecut perioada obligatorie de copilărit şi micul canar a devenit adolescent...Cel puţin, aşa aflasem din sursele de pe net, consultate frecvent de către băiatul meu. Scria acolo că după un an , canarii sunt apţi de a se împerechea. În plus, am observat o oarecare schimbare în comportamentul lui , fiind mai agitat şi patrulând nervos prin colivie, de la un beţişor la altul. Eu pusesem asta pe seama toanelor adolescentine...
   În fine , am hotărăt să mergem la peţit să alegem viitoarea noră pentru zburătorul  nervos. Nu am cedat uşor ,să ştiţi...aveam experienţă în ce priveşte modul rapid în care interesul dispare odată cu îndeplinirea dorinţei şi nu mă vedeam crescând nişte pui gălăgiosi. Imediat cum mi-a fost smuls acceptul, domnişorul meu a fost echipat în doua minute, lucru de mirare, deoarece era prima dată când dovedea asemenea viteză de reacţie. Cum eu nu m-am mişcat la fel de repede, nu am avut decât să urmăresc de la balcon pasul uşor şi vioi în care se îndrepta spre magazinul de unde urma să aleagă consoarta canarului nostru, care nici nu bănuia ce mare bucurie îl aşteaptă.
  Dupa un sfert de oră apare îmbujorat, eu ziceam că din cauza emoţiei datorate posturii de ...năşic ,el susţinea că din cauza căldurii. Domnişoara avea o culoare galben-deschis. Am introdus-o în colivie şi aşteptam bucuroşi să vedem dacă se plac, însă în prezenţa noastră au păstrat o atitudine demnă şi distantă, aşa cum le stă bine unor păsări educate. Aşadar, ne-am refugiat în casă, colivia fiind pe balcon şi camuflați după perdea urmăream fiecare mişcare , cu mare atenţie. Fetiţa nu a părut impresionată de prezenţa canarului care începuse să ciripească cât putea el mai frumos şi îi dădea târcoale , dar se pare, fără rezultat. Mi-am lămurit copilul ce prezenta vagi semne de dezamăgire că e nevoie de puţin timp ca să se cunoască , să se placă, să înveţe să împartă totul etc. Deci, urma o perioada de acomodare, un fel de logodnă ...
   A doua zi m-a trezit dis de dimineaţă ciripitul voios al păsării, culmea! pe două voci! Tare m-am mirat constatând ce face iubirea din canar şi am dat fuga să-l văd cum evoluează pe astfel de note şi care e reacţia Julietei înaripate. Vă asigur că nu bănuiţi ce surpriză am avut! A doua voce era a domnişoarei , ba chiar suna mai puternic decat a băieţelului , care părea cam timorat din motive de neînţeles pentru mine. Am stat puţin pe balcon , încercând să dezleg misterul şi ce credeti că s-a întâmplat?  Văd pasărea achiziţionată cu o zi înainte că începe a se umfla în pene , îşi desface aripile şi se repede la atac, dându-i una cu ciocul în cap bietului mascul care se retrage într-un colt al coliviei, stingher şi ruşinat. Cum mă încerca o bănuială, m-am repezit să deschid calculatorul , având o neagră presimţire ce mi s-a şi adeverit când am citit că... femela NU CIRIPEŞTE! ...Deci ea era de fapt un... el. Şi era şi arţăgos , vroia el toată colivia , demonstrând astfel că este un spirit invaziv şi total lipsit de bună creştere . Am aşteptat trezirea băiatului ca să-i servesc surpriza pe post de mic-dejun. Momentul  a cam întârziat, cu tot  ciripitul strident al fetei-băiat ce ar fi trebuit să funcţioneze mai ceva ca un ceas deşteptător, dar până la urmă l-am înştiinţat, pe la ora 11, o oră rezonabilă de trezire pentru copii cuminţi şi aflaţi în plin proces de creştere...
  Revoltat de marea nedreptate cât şi de posibila dezamăgire suferită de canar, s--a echipat rapid şi a înhăţat impostorul ca să îl returneze, întrebându-mă dacă îl însoţesc, cu o voce sfioasă , care mi-a arătat că solicită ajutorul. Dar nu! I-am spus că am încredere în el , fiind convinsă că va rezolva situaţia în mod elegant.
  A plecat spre magazin , dar de data aceasta pasul nu mai era aşa de vioi ...

Va urma...

Adina V.

joi, 21 ianuarie 2016

Canarul, membru al familiei



   Cu cinci-şase ani în urmă , băiatul meu a primit cadou un canar. De fapt , persoana care i l-a dat a vrut mai mult să scape de insistenţele lui, astfel încât , să zicem că a fost un fel de cadou ''forţat''.
  Bineînţeles că a trebuit să-i cumpăr colivie şi toate accesoriile necesare unui trai pe picior mare, impus de către micul stăpân autodeclarat al bietei zburătoare. Cum se pare că eu m-am limitat doar la strictul necesar , adica beţişoarele de pe care să zburde în voie canarul, recipientele în care se pune hrana şi apa, am fost acuzată că oblig biata pasăre la un trai indecent, spartan. Aşadar, am fost practic  împinsă să cumpăr şi o oglindă în care aceasta să îşi admire frumuseţea (eu speram , în taină, să nu se sperie , de fapt ) , o inimioară dintr-un fel de material calcaros ca să-şi ascută ciocul,  clopoţei care să-i încânte auzul, leagăn în care să petreacă momente...ameţitoare...Şi credeam că am terminat , dar nu! Aveam să constat că imaginaţia mea e chiar limitată! Nemultumit de condiţiile ''mizere'' oferite , băiatul meu m-a surprins când a apărut acasă cu o...băiţă , că de! adică un canar nu se spală şi el ? Au mai aparut niste prafuri de o culoare portocalie care (spuneau comercianţii copilului neştiutor)  odată dizolvate în apă şi inghiţite de biata creatură îi vor asigura un penaj strălucitor şi ... portocaliu.
   Cea mai mare surpriză am avut-o într-o zi  când, venind de la cumpărături, am auzit dinainte de a intra în casă un ciripit puternic , melodios...Mirată de evoluţia extrem de rapidă, având în vedere că până în acel moment, datorită vârstei infantile, canarul nu îşi făcuse auzit glasciorul...m-am furişat în casă cu paşi înceţi ca să nu stric momentul meloman şi din cauza mea, bietul canar să  se inhibe, să aibă trac...Am rămas stană de piatră! În culmea încântării, micul stăpân al păsării şi aceasta ascultau foarte atenţi cum ciripeau diverse păsărele înregistrate pe un CD !
   Înainte să pot articula un sunet, dar înţelegând din privire că sunt stupefiată, mi s-a replicat:
 " Ce te uiţi aşa? Păi pe el cine să-l înveţe să ciripească? Că eu nu ştiu. "....
   Peste un an , aşteptat să se scurgă cu mare nerăbdare, am fost anunţată că se doreşte încetarea celibatului micului tovarăş din colivie ...

Va urma...

Adina V.

21 Ianuarie 2016